sgrăbúnță (-țe), s. f. – 1. Grăuncior, granulă. – 2. Bubuliță, coș. – Var. sgrăbunț, zgrăbunț(ă). Creație expresivă, probabil bazată pe grăunț, cu s- expresiv. Legătura cu lat. carbuncŭlus (Pușcariu, Jb., XI, 129; Pușcariu 1939; REW 1677; Tiktin) este improbabilă. Scriban apropie cuvîntul de brobință și sgrunț, aproape sigur. Uz general, dar rar în E (ALR, I, 129). – Der. sgrăbunțică, s. f. (plantă, Lampsana communis); sgrăbunțos (var. sgrobunțos), adj. (granulos, grăunțos). Vezi definitia »

ENDOSMÓZĂ s.f. (Fiz.) Fenomenul de trecere a unui lichid printr-o membrană din mediul exterior acesteia în spațiul mărginit de ea. [< fr. endosmose, cf. gr. endon – înăuntru, osmos – împingere]. Vezi definitia »

zămoșíță s. f., g.-d. art. zămoșíței; pl. zămoșíțe Vezi definitia »

CRÉȘĂ s.f. Instituție pentru îngrijirea copiilor până la trei ani pe timpul cât părinții sunt la lucru. [< fr. crèche]. Vezi definitia »

ISCUSÍNȚĂ, iscusințe, s. f. Îndemânare, dibăcie, pricepere; p. ext. talent, artă. – Iscusi + suf. -ință. Vezi definitia »