ORBILIANÍSM s. n. folosire a pedepselor corporale în educație. (< fr. orbilianisme) Vezi definitia »

BLANQUÍSM s.n. Curent comunist utopic, apărut în Franța în sec. XIX, care, pe plan teoretic, propaga ideea greșită a înfăptuirii revoluției pe calea comploturilor unor grupuri restrânse, neînțelegând necesitatea antrenării maselor largi la lupta revoluționară. ♦ Teorie și tactică complotistă în lupta revoluționară. [< fr. blanquisme, cf. Blanqui – revoluționar francez]. Vezi definitia »

ALELÍSM s.n. (Genet.) Fenomen prin care două sau mai multe gene afectează același caracter. [< fr. allélisme]. Vezi definitia »

ANTROPOLOGÍSM s.n. Concepție filozofică care consideră omul numai ca parte a naturii, în afara condiționării sale de către mediul social-istoric în care se dezvoltă. [< fr. anthropologisme]. Vezi definitia »

ARTRITÍSM s. n. Predispoziție la unele boli articulare și de nutriție; p. ext. boală articulară sau de nutriție provocată de această predispoziție. – Din fr. arthritisme. Vezi definitia »