TÚMUL, tumuli, s. m. Movilă artificială, conică sau piramidală, din pământ sau din piatră, pe care unele popoare din antichitate o înălțau deasupra mormintelor. [Var.: túmulus s. m.] – Din fr., lat. tumulus. Vezi definitia »

OSCÚL s.m. (Biol.) Por mare pe suprafața spongierilor. [< fr. oscule]. Vezi definitia »

stául (-le), s. n. – Grajd. – Var. stau(r). Lat. stablum, formă populară, în loc de stabulum (Pușcariu 1640; REW 8209), cf. it. stabbio, prov. estable, fr. étable, cat. establa, sp. establo, port. estrabo, ngr. σταύλος. Var. staur, din pl. lui stau, stauri (Candrea). – Der. stauină, s. f. (Munt., loc potrivit pentru țarc), din lat. *stabŭlῑna (Lacea, Dacor., II, 624), sau mai probabil de la stau, cu suf. -ină, cf. pescuină, vizuină. – Din rom. provin în mag. stál, istál, stár (Drăganu, Dacor., VII, 199). Vezi definitia »

podul lumii se surpase iar pe case, pana sus,peste colnic, albicioase ori foioase cadeau cepi de arbagic Vezi definitia »

BOARUL (Boetes), constelație din emisfera boreală. Stelele principale sînt dispuse în formă de steag; cea mai strălucitoare stea: Arcturus. Vezi definitia »