ANOMALÍE, anomalii, s. f. Abatere de la normă, deviere de la regula obișnuită; p. ext. defect (grav), meteahnă. – Fr. anomalie (< gr.). Vezi definitia »

SEMASIOLOGÍE s. f. semantică (II, 1). ◊ metodă de cercetare în lexicologie care, plecând de la semnificant, studiază semnificatul; studiu bazat pe această metodă. (< fr. sémasiologie) Vezi definitia »

FENOLSTEROIDURÍE s. f. prezența fenolsteroizilor în urină. (< fr. phénolstéroïdurie) Vezi definitia »

CĂSĂTORÍE, căsătorii, s. f. Uniune legală, liber consimțită între un bărbat și o femeie pentru întemeierea unei familii. ♦ Trai comun între soți, viață conjugală; căsnicie. – Căsător (înv. „soț” < casă¹ + suf. -ător) + suf. -ie. Vezi definitia »

-URÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) urină”, „urinare”. [< it. -uria, fr. -urie, cf. gr. ouron]. Vezi definitia »