EMBLÉMĂ s. f. 1. (ant.) compoziție decorativă cu sens simbolic, centrată pe un semn geometric sau zoomorf și având implicații mitologice. ◊ mozaic încastrat în pereții sălilor romane. 2. obiect, semn grafic, imagine care simbolizează o anumită idee. ◊ figură alegorică; simbol. (< fr. emblème, lat., gr. emblema) Vezi definitia »

CHÍTĂ, chite, s. f. (Reg.) 1. Mănunchi de flori, de frunze etc. 2. Mănunchi format din douăsprezece fuioare de in sau de cânepă. – Din scr. kita, ucr. kyta. Vezi definitia »

COMPLIÁNȚĂ s. f. Mărime care indică gradul de elasticitate al unui sistem mecanic. [Pr.: -pli-an-] – Din engl. compliance. Vezi definitia »

PÓSTĂ s. f. (arhit.) ornament sculptat dintr-un lanț de spirale. (< fr. postes) Vezi definitia »

BULBUCEÁLĂ, bulbuceli, s. f. Faptul de a bulbuci; zgomot produs de apă, când face bulbuci (I 1). ♦ (Concr.) Mulțime de bulbuci (I 1). – Bulbuci + suf. -eală. Vezi definitia »