METALURGÍE s.f. 1. Disciplină care studiază proprietățile fizice și chimice ale metalelor și ale aliajelor lor, procesele fizice care au loc la extragerea metalelor din minereuri și la prepararea aliajelor. 2. Tehnica elaborării unui metal sau a unui aliaj. [Gen. -iei. / < fr. métallurgie, cf. gr. metallon – metal, ergon – lucru]. Vezi definitia »

HIPERPEPSÍE s. f. exagerare a funcționării mucoasei gastrice, cu creșterea procesului fermentativ. (< fr. hyperpepsie) Vezi definitia »

AUTOTELÍE s. f. (fil.) calitate a individului de a putea determina el însuși scopul acțiunilor sale. (< fr. autotélie) Vezi definitia »

IZOTONÍE s.f. 1. Echilibru molecular între două soluții separate de o membrană organică și care au aceeași presiune osmotică; izoosmie. 2. Proprietate a unor nuclee atomice de a avea același număr de neutroni. [Gen. -iei, var. isotonie s.f. / < fr. isotonie, cf. gr. isos – egal, tonos – tensiune]. Vezi definitia »

POTERÍE s. f. (Livr.) Olărie. – Din fr. poterie. Vezi definitia »