ELUÁNT, eluanți, s. m. Solvent care servește la eluare; developant. [Pr.: e-lu-ant] – Din fr. éluant. Vezi definitia »

VOLÁNT², -Ă adj. 1. care poate zbura; care se poate menține în aer. ◊ (spec.) care se poate mișca, deplasa după voie; mobil. ♦ bibliotecă ~ă = fond de cărți aparținând unei biblioteci publice și împrumutat temporar unei instituții, unități etc. 2. desprins; detașabil. ♦ foaie ~ă = foaie de hârtie scrisă sau tipărită care se difuzează ca manifest. (< fr. volant) Vezi definitia »

ORPIMÉNT s. n. sulfură naturală de arsen, galbenă, folosită în pictură; auripigment. (< fr. orpiment) Vezi definitia »

AFERÉNT, -Ă, aferenți, -te, adj. 1. Care este în legătură cu ceva, care depinde de ceva sau decurge din ceva. 2. (Jur.) Care se cuvine sau revine cuiva. 3. (Anat.; în expr.) Vase aferente = vase care aduc un lichid la un organ. Nervi aferenți = nervi care transmit excitațiile periferice centrilor nervoși. – Fr. afférent. Vezi definitia »

TERIFIÁNT, -Ă, terifianți, -te, adj. (Livr., rar) Înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. terrifiant. Vezi definitia »