COMORÁȚIE s.f. Insistență asupra unui punct sau a unei chestiuni deja dezvoltate. ♦ Figură de retorică realizată prin folosirea excesivă a conjuncțiilor coordonatoare „și”, „sau” în propoziție; epimonă. [Gen. -iei, var. comorațiune s.f. / < lat. commoratio, fr. commoration]. Vezi definitia »

DISTERMÍE s. f. tulburare a termoreglării organismului uman. (< fr. dysthermie) Vezi definitia »

DILÚȚIE s. f. raportul dintre un solvent și cantitatea de soluție în care este diluat. (< fr. dilution) Vezi definitia »

RECREÁȚIE¹, recreații, s. f. Faptul de a se recrea¹; odihnă, destindere după o muncă încordată. ♦ Scurtă pauză între orele de curs, destinată recreării și jocului elevilor; pauză. [Pr.: -cre-a- – Var.: (înv.) recreațiúne s. f.] – Din fr. recreation, lat. recreatio, -onis. Vezi definitia »

STEREOFONÍE s.f. Procedeu de înregistrare și redare a sunetului, care permite reconstituirea spațială a sursei sonore în timpul audiției. [Gen. -iei. / < fr. stéréophonie]. Vezi definitia »