ISÓN, (rar) isoane, s. n. Sunet prelungit, folosit în scopul acompanierii unei melodii vocale sau instrumentale. ◊ Expr. A ține (cuiva) isonul = a) a acompania o melodie; b) a aproba, a susține vorbele sau faptele cuiva, a-i face pe plac. [Acc. și; íson] – Din ngr. íson. Vezi definitia »

NEGATÓN s.m. v. negatron. Vezi definitia »

BOMBARDÓN s.n. Instrument metalic de suflat, care scoate sunete grave de contrabas. [Pl. -oane. / cf. fr. bombardon, it. bombardone]. Vezi definitia »

-GÓN² elem. gono-. () Vezi definitia »

BERTÓN, bertoane, s. n. Barcă cu vâsle, din pânză cauciucată folosită la bordul submarinelor și al navelor mici. – Din fr. berthon. Vezi definitia »