BRETÓN², -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Bretagne (Franța). ◊ (s. f.) limbă indo-europeană din familia celtică, vorbită de bretoni. (< fr. breton) Vezi definitia »

PITÓN s.n. Piron folosit în alpinism în ascensiunile grele, având la un capăt un inel prin care se introduce coarda. [< fr. piton]. Vezi definitia »

ZOVÓN s. n. v. sovon. Vezi definitia »

BOMBÓN s.n. v. bomboană. Vezi definitia »

FILODÉNDRON s.m. Plantă decorativă exotică, cu frunze mari și rădăcini aeriene. [Var. filodendru s.m. / < fr. philodendron]. Vezi definitia »