póteră, pótere, s.f. 1. (înv.) ceată, grup de oameni (în special arnăuți) înarmați, care urmăreau pe răufăcători și pe haiduci. 2. (reg.) herghelie de cai; haită de lupi. Vezi definitia »

AMBRAZÚRĂ s.f. 1. Deschizătură practicată în pereții unei fortificații pentru a permite tragerea cu armele de foc. 2. Deschizătură într-un zid în care se montează o ușă sau o fereastră. ♦ Deschidere practicată într-un unghi care să permită (în cazul unei ferestre) evazarea interioară pentru un iluminat mai bun sau (în cazul unui portal) evazarea exterioară cu mai multă lărgime intrării. [< fr. embrasure]. Vezi definitia »

PARONOMÁZĂ s. f. figură de stil, constând în alăturarea de cuvinte asemănătoare ca formă, dar cu înțeles deosebit; paronomasie. (< fr. paronomase, lat., gr. paronomasia) Vezi definitia »

CODĂNÍȚĂ, codănițe, s. f. (Reg.) Codănică. – Codan + suf. -iță. Vezi definitia »

RÉNTĂ s.f. 1. (Ist.) Plată (în muncă, în produse sau în bani) la care era obligat iobagul față de stăpânul său. 2. (Ec.) Venit pe care îl aduce cu regularitate un bun imobiliar și care nu este legat de o activitate productivă a proprietarului acestora; dobândă a unei obligații emise de stat. ♦ Rentă viageră = rentă anuală care încetează la moartea beneficiarului. [< fr. rente]. Vezi definitia »