DÚBNIU s.n. Element chimic, radioactiv, cu numărul atomic 105, produs în mod artificial. [Sb.: Db] (cf. engl. dubnium < n.pr. Dubna – oraș în Rusia, unde se găsește un centru de cercetare a elementelor grele; 1994) [MW] Vezi definitia »

slăburíu, slăburíe, adj. (reg.; despre oameni) 1. bolnăvicios. 2. pipernicit. Vezi definitia »

ZÉFCHIU, zéfchiuri, s. n. Distracție, amuzament. (din tc. (arab) zevk = gust; cf. ngr. zéfki, sb. zevak = confort) Vezi definitia »

RECURSÓRIU, -IE adj. (jur.) prin care se exercită dreptul de recurs. (< fr. récursoire) Vezi definitia »

BÁRIU s. n. Metal moale, alcalino-pământos, de culoare albă-argintie, ai cărui compuși se întrebuințează la fabricarea vopselelor, a sticlei și în pirotehnie. – Fr. baryum (< gr.). Vezi definitia »