rachíu (rachíuri), s. n. – Vinars. – Var. Trans. rachie. Mr. arăchie, megl. răchiie. Tc. raki ‹ arab. araq (Roesler 601; Cihac, II, 302; Șeineanu, II, 298), cf. bg., sb. rakija, ngr. ραϰί, rus. raki, și direct din arab., fr. arak, it. arac(ca), sp. arac, engl. arrack. – Der. rachier, s. m. (producător de țuică, distilator); rachiereasă (var. rachieriță), s. f. (nevastă de rachier); rachigiu, s. m. (înv., producător de țuică), din tc. rakici; rachierie, s. f. (distilerie); rachiiță, s. f. (înv., bodegă). Vezi definitia »

SUBROGATÓRIU, -IE adj. care substituie. (< fr. subrogatoire) Vezi definitia »

prédiu, prédii și prédiuri, s.n. (înv. și reg.) 1. latifundiu; domeniu feudal; mare proprietate (regească, nobiliară, obștească). 2. așezare rurală dependentă de o altă așezare mai mare (sat-comună). Vezi definitia »

SIMPÓDIU s.n. Mod de ramificație a tulpinii prin creșterea mugurilor auxiliari. [Pron. -diu. / < lat. simpodium, fr. sympode, cf. gr. sympous – cu picioarele unite]. Vezi definitia »

Teritoriu provenit dintr-o uniune de obști. Vezi definitia »