ISCĂLITÚRĂ, iscălituri, s. f. Numele unei persoane scris de ea însăși pe un act oficial, pe o scrisoare, pe o chitanță etc. (pentru a le certifica); semnătură; p. ext. felul cum iscălește cineva. – Iscăli + suf. -tură. Vezi definitia »

mantícă s. f. – Grăsime, unt. Cuvînt dubios, citat numai de Damé. Dacă a circulat într-adevăr, trebuie să se explice prin it. manteca (REW 5326; Corominas, III, 242). Vezi definitia »

NEGRÉSĂ s.f. Femeie care aparține rasei negre. [< fr. négresse]. Vezi definitia »

pârcitúră, pârcitúri, s.f. (reg.) 1. pârcire. 2. miros caracteristic al țapilor în perioada împerecherii. 3. ființă, plantă rămasă nedezvoltată, pipernicită. Vezi definitia »

HETEROGENÉZĂ s. f. 1. geneză a unor urmași diferiți în cadrul aceleiași specii. 2. alternanță de generații; heterogenie. 3. teorie idealistă care consideră schimbările suferite de organisme ca fiind cu totul independente de mediul extern. (< fr. hétérogenèse) Vezi definitia »