PROGERÍE, progerii, s. f. (Med.) Îmbătrânire prematură a țesutului cutanat. – Din fr. progérie. Vezi definitia »

ANTINOMÍE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Contradicție aparent insolubilă între două teze care se exclud reciproc și care totuși pot fi demonstrate, fiecare în parte, la fel de concludent. În antichitate era adesea denumită aporie: I. Kant a formulat patru a. ale rațiunii pure: 1) lumea este finită și infinită; 2) fiecare substanță complexă constă din lucruri simple și nu există nimic simplu; 3) în lume există libertate și domină determinismul; 4) există o cauză a lumii (Dumnezeu) și nu există o cauză primă. V. paradox. 2. (REL.) Metodă teologică aplicată doctrinei despre Dumnezeu și, în general, dogmelor credinței, indicînd neconcordanța dintre definițiile formale și conținutul transcendent al credinței (misterul adevărului divin) care nu poate fi redus la noțiuni raționale. Vezi definitia »

NATÁȚIE s.f. Sportul înotului. [Gen. -iei, var. natațiune s.f. / cf. fr. natation, lat. natatio]. Vezi definitia »

ZOOLATRÍE s.f. Religie bazată pe cultul animalelor. [Gen. -iei. / < fr. zoolâtrie, cf. gr. zoon – animal, latreia – cult]. Vezi definitia »

MIRODÉNIE s.f. Condiment, în special exotic, de natură vegetală, deosebit de aromat sau picant, adesea foarte rar și scump, sub formă de frunze, coji, flori, fructe, rădăcini, proaspete sau uscate (scorțișoară, lemn-dulce, ienibahar, baton de vanilie, rădăcină de ghimber, șofran etc.); prin ext. orice condiment sau substanță puternic mirositoare. Vezi definitia »