PRIETENÍE, prietenii, s. f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciție, prieteșug. ♦ Atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între țări bazată pe aspirații, năzuințe, interese comune. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) prietiníe s. f.] – Prieten + suf. -ie. Vezi definitia »

DECOROMANÍE s. f. manie pentru decoruri sau pentru decorații excesive. (< fr. décoromanie) Vezi definitia »

RESORBȚIE s.f. Dispariție a unei colecții de lichid (patologic) prin absorbția lui treptată în țesuturile vecine. ◊ Resorbție osoasă = scăderea consistenței osului, prin pierderea conținutului său mineral sau organic. [Gen. -iei, var. resorbțiune s.f. / cf. fr. résorption]. Vezi definitia »

HIPERTIROIDÍE s. f. boală cauzată de o hipersecreție a glandei tiroide; hipertiroidism. (< fr. hyperthyroïdie) Vezi definitia »

ULIGÁIE s. f. (Reg.) Uliu; erete. – Din uliu + gaie. Vezi definitia »