OIȚÍCĂ, oițici, s. f. (Pop.) Oiță (1). [Pr.: o-i-] – Oiță + suf. -ică. Vezi definitia »

CÁUZĂ s. f. 1. ceea ce determină apariția unui fenomen, a unei întâmplări; fenomen care provoacă, în anumite condiții, apariția altui fenomen. 2. problemă socială de mare importanță, care preocupă o colectivitate largă de oameni. ♦ în cunoștință de ~ = cunoscând bine problema despre care este vorba; a face ~ comună = a lupta împreună (cu alții) pentru aceeași cauză. ◊ motiv, rațiune. 3. (jur.) pricină, proces. ♦ a avea câștig de ~ = a câștiga. (< lat., it. causa, după fr. cause) Vezi definitia »

ALOBIOGENÉZĂ s. f. alternanță a generației sexuale cu cea asexuată. (< fr. allobiogenèse) Vezi definitia »

sictireală, sictireli s. f. 1. plictis, plictiseală. 2. dojană aspră. 3. v. sictir. Vezi definitia »

țoámpă, țoámpe, s.f. (reg.) 1. vârf. 2. piatră mare, pisc. 3. lemn cioplit ca semn de hotar. Vezi definitia »