VEGETATÍV, -Ă adj. 1. referitor la natura proceselor fiziologice petrecute în afara controlului voluntar și realizate printr-un sector special al sistemului nervos central. ♦ sistem nervos ~ = sistem nervos care inervează organele interne. 2. referitor la structuri, organe sau funcții care nu sunt implicate în procesul reproducerii. ♦ înmulțire ~ă = înmulțire asexuată prin bulbi, rizomi, butași etc., nu prin semințe sau spori. (< fr. végétatif, it. vegetativo) Vezi definitia »

DEDUCTÍV, -Ă, deductivi, -e, adj. Care procedează prin deducție, care folosește deducția. ♦ Formă fundamentală de raționament în care gândirea se mișcă exclusiv în planul conceptelor, concluzia decurgând cu necesitate din premise. – Din fr. déductif, lat. deductivus. Vezi definitia »

ACCENTUATÍV, -Ă adj. (Rar) Referitor la accente, la accentuație; (despre ritm) tonic. [Cf. it. accentuativo]. Vezi definitia »

ALTERNATÍV, -Ă, alternativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care alternează. ◊ Curent (electric) alternativ = curent electric care își schimbă sensul și intensitatea la perioade regulate. – Din fr. alternatif. Vezi definitia »

TENSIOACTÍV, -Ă adj. (despre substanțe) care modifică tensiunea superficială a unui lichid. (< fr. tensioactif) Vezi definitia »