NÚMEN s.n. (Fil.) Esență cognoscibilă numai prin rațiune. ♦ (La Kant) a) termen folosit pentru desemnarea lucrului în sine; b) libertatea, nemurirea sufletului și divinitatea. [Var. noumen s.n. / cf. fr. noumène, it. noumeno, germ. Noumenon < gr. noumenon – ceea ce este gândit]. Vezi definitia »

HELCOGÉN, -Ă adj. care generează ulcer. (< germ. hel-kogen) Vezi definitia »

FITOGÉN, -Ă adj. Care este produs din sau în plante; fitogenic. [< fr. phytogène, cf. gr. phyton – plantă, gennan – a naște]. Vezi definitia »

MUTAGÉN, -Ă adj. Capabil să realizeze o mutație (2). [< fr. mutagène]. Vezi definitia »

SLOVÉN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Slovenia. ◊ (s.f.) limbă slavă meridională vorbită de sloveni. (< fr. slovène) Vezi definitia »