pumnitúră, pumnitúri, s.f. (înv.) lovitură dată cuiva cu pumnul. Vezi definitia »

BUNĂVOÍNȚĂ s. f. 1. Purtare sau atitudine binevoitoare; îngăduință. 2. Tragere de inimă (pentru a face ceva); râvnă, zel, sârg. [Gen.-dat.: bunăvoinței] – Din bună + voință (după lat. benevolentia). Vezi definitia »

PRESENESCÉNȚĂ s. f. perioadă care precedă senescența. (< fr. présénescence) Vezi definitia »

AUREOMICÍNĂ s. f. Substanță chimică de origine vegetală, care se prezintă sub formă de pulbere cristalină, gălbuie, cu gust amar, puțin solubilă în apă, folosită ca antibiotic. [Pr.: a-u-re-o-] – Din fr. auréomycine. Vezi definitia »

AVANCRÓNICĂ s. f. cronică a unui spectacol scrisă înainte de a fi avut loc premiera. (< fr. avant-chronique) Vezi definitia »