CLOPOTÁR, clopotari, s. m. 1. Persoană care trage clopotele (1) la biserică. 2. Persoană specializată în fabricarea clopotelor (1). – Clopot + suf. -ar. Vezi definitia »

GLACIÁR, -Ă, glaciari, -e, adj. 1. (În sintagma) Perioadă (sau epocă, eră) glaciară = perioadă din era cuaternară (sau p. gener., dintr-o altă eră) în care ghețarii ocupau regiuni foarte întinse pe pământ și în care alternau intervalele reci cu cele calde. ♦ Care aparține acestei perioade, privitor la această perioadă. 2. Provenit din topirea ghețarilor; rezultat în urma acțiunii ghețarilor. Lac glaciar. Eroziune glaciară. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. glaciaire. Vezi definitia »

țânțar, țânțari s. m. 1. (intl.) informator, denunțător. 2. aromân. Vezi definitia »

OSTIÁR s. m. (la romani) portar. (< lat. ostiarius) Vezi definitia »

ANTICÁR¹ adj. inv. antitanc. (după fr. antichar) Vezi definitia »