LICITAȚIÚNE s. f. v. licitație. Vezi definitia »

depúne (-n, -ns), vb. – 1. Despre oi și vaci, a făta. – 2. Despre oi și vaci, a fi fecundată. – 3. A depune, a lăsa. – Var. (sensurile 1 și 2) dăpune. Mr., megl. dipun „descind”. Lat. *dĕpōnĕre (Pușcariu 502; Candrea-Dens., 1463; REW 2572; Tiktin; Candrea; Scriban), cf. it. deporre, sp., prov. deponer, port. depôr. Este cuvînt popular, din fondul tradițional lat., cu primele sensuri. Cu toate uzurile care înseamnă „a depune” este neol. – Der. deponent, adj.; depunător, adj.; depozant, s. m., din fr. déposant; depozit, s. n., mr. dipozit, din it. deposito; depozita, vb.; depozitar, s. m.; depoziți(un)e, s. f., toate neol. Vezi definitia »

GENUFLEXIÚNE s.f. Îndoire a genunchilor, îngenunchere. [Pron. -xi-u-, var. genuflexie s.f. / cf. fr. génuflexion < lat. genu – genunchi, flexio – încovoiere]. Vezi definitia »

a pune (cuiva) strâmbe expr. a șicana, a face șicane cuiva. Vezi definitia »

POSTPÚNE vb. III.tr. A folosi procedeul postpunerii. [P.i. postpún. / după fr. postposer]. Vezi definitia »