ARMÓNIU, armonii, s. n. Instrument muzical cu claviatură asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de vibrarea unor lamele metalice la presiunea aerului ieșit dintr-un burduf acționat cu pedale. – Din fr. harmonium, germ. Harmonium. Vezi definitia »

CÁDMIU s. n. Metal moale, alb-lucitor, asemănător cu zincul; se întrebuințează, sub formă de aliaje, în medicină, în tehnică etc. [Pr.: -mi-u] – Fr. cadmium. Vezi definitia »

TULBURÍU, -ÍE, tulburii, adj. (Rar) Cam tulbure. [Var.: turburíu, -íe adj.] – Tulbure + suf. -iu. Vezi definitia »

spatiu, spatii s. m. (cart.) treflă. Vezi definitia »

belalíu (belalíe), adj. – Năzuros, mofturos. Tc. belal (Șeineanu, II, 46; Lokotsch 194; Ronzevalle 50); cf. ngr. μπελαλής. V. și belea. Vezi definitia »