HALOGÉN, -Ă, halogeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Nume generic pentru elementele fluor, clor, brom, iod și astatiniu, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. 2. Adj. Care dă naștere la săruri. – Din fr. halogène. Vezi definitia »

wolfenstien Vezi definitia »

SPLEEN s.n. v. splin. Vezi definitia »

FITOGÉN, -Ă adj. Care este produs din sau în plante; fitogenic. [< fr. phytogène, cf. gr. phyton – plantă, gennan – a naște]. Vezi definitia »

cilén, ciléni, s.m. (înv.) membru al unui tribunal; mădular. Vezi definitia »