pambríu (pambríuri), s. n. – 1. (Înv.) Postav de lînă. – 2. (Munt.) Basma, testemel. Origine îndoielnică. Pare o deformație populară a lui Cambrai, celebru în Evul mediu prin țesăturile sale, cf. chembrică și sp. cambray. Vezi definitia »

ROENTGENIU s. n. Element chimic, radioactiv, cu numărul atomic 111, produs în mod artificial. [Pr.: röntghéniu – Sb.: Rg] (cf. engl. roentgenium < n. pr. Röntgen; elementul a fost denumit astfel, deoarece a fost sintetizat la 100 de ani dupa ce Röntgen descoperise razele X; 2004) [MW] Vezi definitia »

ciceaclíu, -ie, adj. (înv.) împodobit cu flori. Vezi definitia »

UZÁGIU s. n. v. uzaj. Vezi definitia »

saegíu (saegíi), s. m. – Băiat la cai, rîndaș. – Var. saigiu. Tc. sayici (Șeineanu, II, 307). Vezi definitia »