POÁRĂ s. f. (Reg.) Ceartă, vrajbă, gâlceavă. ◊ Loc. adv. În poară = împotrivă, în contra, în ciudă. ◊ Expr. A se pune în poară (cu cineva) = a se contrazice cu cineva, a se împotrivi cuiva, a se lua la ceartă. – Din sl. pora. Vezi definitia »

casîncă (casînci), s. f. – Batic, șal (Mold.). Rus. kosynka (Cihac, II, 45). Vezi definitia »

REOGLÍFĂ s. f. urmă pe fața inferioară a straturilor din gresii, reprezentând mulajul unor scurgeri de nămol pe fundul bazinului de sedimentare. (< fr. rhéoglyphe) Vezi definitia »

ORNITÓZĂ s.f. Boală infectocontagioasă de natură virotică, întâlnită la păsări și transmisibilă la om, care se manifestă prin coriză, dispnee, apatie, anorexie, diaree etc. [< fr. ornithose]. Vezi definitia »

CHEMOLÍZĂ s. f. lizare pe cale chimică. (< germ. Chemolyse) Vezi definitia »