ACRIBÍE s.f. (Rar) Exactitate, rigurozitate în cercetarea științifică; conștiinciozitate. [Gen. -iei. / < fr. acribie, cf. gr. akribeia]. Vezi definitia »

LÉCȚIE s. f. 1. formă de bază a organizării muncii didactice, prin care se transmit elevilor anumite cunoștințe într-o unitate de timp; oră de școală consacrată unei anumite discipline. ♦ a da (sau a lua) ~ ții = a (se) medita (2) în particular. ◊ temă, ceea ce elevul are de învățat la o materie într-o zi. 2. (fig.) învățătură morală, experiență (culeasă în urma unei întâmplări etc.). 3. dojană, mustrare. (< germ. Lektion, lat. lectio) Vezi definitia »

sánie (sắnii), s. f. – Vehicul de zăpadă. Sl. (bg., sb., slov., rus.) sani (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 325; Conev 70), pol. sanie, cf. ngr. σάνια (Meyer, Neugr. St., II, 56), alb. saje, mag. szán. – Der. săniuș (var. săniiș), s. n. (loc alunecos, de sanie; sport cu sania); săniat, s. n. (Trans., sportul cu sania). Vezi definitia »

TURBINECTOMÍE s.f. (Med.) Ablațiune a unuia dintre cornetele foselor nazale. [Gen. -iei. / < fr. turbinectomie, cf. lat. turbo – cochilie în formă de con, gr. ektome – excizie]. Vezi definitia »

OSTEOPATÍE s.f. (Med.) Denumire generică a bolilor sistemului osos. [Gen. -iei. / < fr. ostéopathie, cf. gr. osteon – os, pathos – boală]. Vezi definitia »