CHARIENTÍSM s.n. Figură de stil reprezentând o ironie fină, care nu vrea să indispună. [Pron. șa-ri-en-tism. / < fr. charientisme, cf. gr. charientismos – glumă, spirit]. Vezi definitia »

OSTRACÍSM s. n. 1. (în Grecia antică) îndepărtare temporară a unui cetățean din viața publică, pe care o hotăra poporul prin vot scris pe o scoică. 2. (fig.) proscriere; ostracizare. (< fr. ostracisme) Vezi definitia »

ASCETÍSM s. n. Concepție mistico-religioasă care propagă o viață severă, retrasă de societate; sihăstrie; fig. viață aspră și retrasă pe care și-o impune cineva. – Fr. ascétisme (< gr.). Vezi definitia »

MEHANÍSM s.n. v. mecanism. Vezi definitia »

cataclísm (cataclísme), s. n. – Schimbare bruscă în condițiile naturii și vieții pe pămînt. Fr. cataclysme; înainte (sec. XVIII), din gr. ϰαταϰλυσμός (Gáldi 158). Vezi definitia »