CONTESTÁȚIE, contestații, s. f. Cale de atac prin care se face opunere la executarea unei hotărâri (judecătorești) sau prin care se cere anularea ei; (concr.) act întocmit în acest scop. ♦ Plângere îndreptată către un organ ierarhic superior împotriva actelor ilegale (sau considerate nedrepte) comise de organul ierarhic inferior, fapt pentru care se solicită revizuirea sau anularea hotărârii respective. – Din fr. contestation, lat. contestatio. Vezi definitia »

MALACOLOGÍE s. f. ramură a zoologiei care studiază moluștele. (< fr. molacologie) Vezi definitia »

GERMANOFOBÍE s. f. ură față de germani, de ceea ce este de proveniență germană. (< fr. germanophobie) Vezi definitia »

SOCIOGRAFÍE s. f. 1. Observare, înregistrare și descriere a societăților ca entități istorice concrete. 2. Curent care susține că sociologia trebuie să se reducă la simpla descriere a faptelor, fără interpretarea lor teoretică. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. sociographie. Vezi definitia »

-EMÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sânge”. [Var. -hemie. / < fr. -hémie, cf. gr. haima]. Vezi definitia »