INCONSTÁNT, -Ă, inconstanți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este constant; schimbător, nestatornic, instabil, ușuratic. – Din fr. inconstant. Vezi definitia »

CONCLUDÉNT, -Ă, concludenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care convinge; convingător. ♦ Pe baza căruia se poate trage o concluzie. – Din lat. concludens, -ntis. Vezi definitia »

BIOCURÉNT s. m. energie electrică produsă în țesuturile vii. (< bio- + curent) Vezi definitia »

ORCHESTRÁNT, -Ă s. m. f. instrument care cântă într-o orchestră. (< fr. orchestrant) Vezi definitia »

DESPERÁNT, -Ă, desperanți, -te, adj. Care provoacă desperare; dezesperant. – Despera + suf. -ant. Vezi definitia »