uceníc (-ci), s. m. – 1. Discipol, elev. – 2. Tînăr care învață o meserie. – Var. Munt. ocinic. Sl. učenikŭ, de la učiti „a învăța” (Miklosich, Slaw. Elem., 60; Cihac, II, 437). – Der. ucenici (var. înv. uceni), vb. (a studia); ucenicie, s. f. (studiu; învățare); ucenică (var. uceniță), s. f. (elevă; tînără care învață o meserie); ocenie, s. f. (instrucție militară), din rus. ucenie, sec. XIX, înv. Vezi definitia »

preavécinic, preavécinică, adj. (înv.) veșnic, etern. Vezi definitia »

SINERGÉTIC, -Ă adj. Referitor la sinergie. [Cf. germ. synergetisch]. Vezi definitia »

SINCRÉTIC, -Ă adj. 1. referitor la sincretism. 2. (psih.) care formează un tot perceput în mod global. (< fr. syncrétique) Vezi definitia »

METEORÍTIC, -Ă, meteoritici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține meteoriților, privitor la meteoriți. 2. S. f. Ramură a astronomiei care studiază meteoriții. [Pr.: -te-o-] – Din fr. météoritique. Vezi definitia »