ceríme (cerími), s. f. – 1. Acoperiș. – 2. Cuptor. – 3. Acoperișul galeriilor de mină. Sb. čerjen, cu schimbare de suf. (DAR). În Banat și Trans. Vezi definitia »

CÚLME, culmi, s. f. 1. Partea cea mai de sus, prelungită orizontal, a unui munte sau a unui deal; vârf, culmiș. ♦ Punctul cel mai înalt în drumul parcurs de un corp ceresc. 2. Fig. Gradul cel mai înalt la care se poate ajunge; apogeu. ♦ Expr. Culmea culmilor! sau asta-i culmea! = asta întrece orice margini, e nemaipomenit. 3. (Pop.) Prăjină lungă în casele țărănești, fixată orizontal de grinzi, de care se atârnă haine, obiecte casnice etc. – Lat. culmen. Vezi definitia »

DOÍME, doimi, s. f. 1. Jumătate dintr-un întreg (împărțit în părți egale). 2. Spec. (Muz.) Jumătate dintr-o notă întreagă. – Doi + suf. -ime. Vezi definitia »

BĂIEȘÍME s. f. (Reg.) Totalitatea băieșilor; mulțime de băieși. – Băieș + suf. -ime. Vezi definitia »

ȘEPTÍME, șeptimi, s. f. A șaptea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. – Șapte + suf. -ime. Vezi definitia »