ALGRAFÍE s.f. (Poligr.) Tipar obținut cu ajutorul unei forme executate pe o placă de aluminiu. [< fr. algraphie]. Vezi definitia »

pîrtie (-ii), s. f. – 1. Cărare, potecă. – 2. Drum sau potecă deschisă în zăpadă. – 3. Urme de sanie. – Mr. părtică. Sb., slov. prt (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 247), cf. bg. părtina (Conev, 42), din sl. prati „a călca în picioare”. Vezi definitia »

PRONÁȚIE, pronații, s. f. 1. Mișcare de rotație pe care mâna și antebrațul le execută din afară către interior. 2. (Med.) Poziție aplecată. – Din fr. pronation. Vezi definitia »

DISARTRÍE s.f. (Med.) Articulare defectuoasă a cuvintelor. [< fr. dysarthrie, cf. gr. dys – greu, arthron – articulație]. Vezi definitia »

OXALURÍE s.f. (Med.) Prezența oxalaților în urină. [Gen. -iei. / < fr. oxalurie]. Vezi definitia »