ISCODITÓR, -OÁRE, iscoditori, -oare, adj. 1. Care caută să pătrundă cu mintea, să afle, să observe cu de-amănuntul; care spionează. ♦ (Adverbial) Bănuitor. 2. Care pune cuiva întrebări insistente pentru a se informa, care caută să descoasă pe cineva. 3. Care inventează; născocitor. – Iscodi + suf. -tor. Vezi definitia »

CELEBRATÓR, -OÁRE, celebratori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care celebrează (2). – Celebra + suf. -tor. Vezi definitia »

căprior, căpriori s. m. falcă, maxilar. Vezi definitia »

CONTIȘÓR, contișoare, s. n. (Fam.; rar) Socoteală mică, neînsemnată; sumă mică de plată. – Cont + suf. -ișor. Vezi definitia »

pocór s.n. (reg.; art. în expr.) a ajunge de pocorul lumii = a ajunge de râsul lumii. Vezi definitia »