puțuiálă, puțuiéli, s.f. (reg.) 1. lustruire a încălțămintei. 2. (fig.) ceartă, dojană. Vezi definitia »

RADIOTELEMECÁNICĂ s. f. dirijare a mecanismelor mobile la distanță cu ajutorul undelor radiofonice. (< fr. radiotélémécanique) Vezi definitia »

ÉPOCĂ, epoci, s. f. 1. Perioadă în dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de activitate, care se deosebește de celelalte prin anumite evenimente caracteristice, însemnate; eră (2.) ◊ Expr. A face epocă = a atrage atenția, a face vâlvă, a se impune la un moment dat; a marca o modă. 2. Timp în care se repetă, periodic, același lucru în aceleași condiții. Epoca topirii zăpezilor. 3. Subdiviziune a unei perioade geologice. [Acc. și: epócă. – Var.: (înv.) épohă s. f.] – Din fr. époque. Vezi definitia »

PĂSTRÁMĂ s. f. v. pastramă. Vezi definitia »

SONÁNTĂ s.f. Consoană a cărei emisiune este asemănătoare cu a vocalelor și care, în anumite limbi, poate fi centru de silabă. ♦ adj. Consoană sonantă. [< fr. sonnante]. Vezi definitia »