REACTÍV, -Ă adj. 1. Care reacționează, folosit ca reactiv. 2. (Fiz.) Care are inducție proprie sau capacitate electrică. // s.m. Substanță chimică având proprietatea de a reacționa în mod specific într-o reacție. [< fr. réactif]. Vezi definitia »

NESICATÍV adj. v. RICIN. Plantă erbacee sau arborescentă originară din Africa, cu rădăcina pivotantă, puternică, cu tulpina înaltă de 1-2 m, cu flori verzi, roșii sau violete; căpușă (Ricinus communis). ◊ Ulei (sau unt) de ricin = ulei extras din semințele acestei plante, cu proprietăți purgative, nesicativ, neinflamabil, păstrându-și aceeași consistență la variații mari de temperatură, folosit în industria farmaceutică sau ca lubrifiant la motoarele de avion, precum și în industria pielăriei, a cauciucului sintetic etc.; ricină. [DEX '98] Vezi definitia »

RECOGNITÍV, -Ă, recognitivi, -e, adj. (Despre un act) Prin care se recunoaște o obligație. – Din fr. récognitif. Vezi definitia »

ATRIBUTÍV, -Ă, atributivi, -e, adj. Care are funcție de atribut. – Fr. attributif. Vezi definitia »

DECONGESTÍV, -Ă adj. Care decongestionează. [< fr. décongestif]. Vezi definitia »