CONCRÉT adj. 1. (Op. abstract) Care se poate percepe prin simțuri; palpabil. ◊ Muzică concretă = muzică care, folosind aparatura electronică, urmărește realizarea unor noi valențe sonore, prin intermediul spectrului, vibrațiilor și dinamicii specifice. ♦ (Despre substantive) Care denumește obiecte ce se percep cu simțurile. 2. Precis, (bine) determinat. // s.n. Categorie filozofică desemnând latura palpabilă, vizibilă a fenomenelor sau ansamblul desfășurării lor în timp și spațiu. [< lat. concretus, cf. fr. concret, it. concreto, rus. konkretnâi]. Vezi definitia »

CHET s. m. fiecare din perișorii chitinoși, ai anelidelor. (< fr. chéto, cf. gr. khaite, păr) Vezi definitia »

podmét, podméturi, s.n. (înv. și reg.) 1. momeală, nadă. 2. ciucure. Vezi definitia »

INFRASÚNET s. n. sunet cu o frecvență mai mică decât frecvențele auditive, neputând fi deci perceput de urechea omului. (după fr. infra-son) Vezi definitia »

BURNET [bə:nit], Sir Frank Macfarlane (1899-1985), imunolog australian. Cercetări privind cultivarea virusului gripal pe embrion de găină, toleranța imunologică dobîndită, bolile autoimune. Premiul Nobel pentru medicină și fiziologie (1960), împreună cu P.B. Medawar. Vezi definitia »