MIRÁ¹, mir, vb. I. 1. Refl. și tranz. A fi surprins ori nedumerit sau a surprinde ori a nedumeri; a (se) minuna. ◊ Expr. (Refl.) Te miri cine = un oarecare (nechemat, incompetent). Te miri ce = un lucru neînsemnat, mărunt, o nimica toată. Te miri unde = cine știe unde, undeva. Te miri cum = nu se știe cum, fără voie. Mă miram eu să nu... = eram sigur că... Mă miram eu să... = eram sigur că nu... Să nu te miri dacă... = să nu ți se pară curios că..., e normal să... ♦ Refl. A-și manifesta surprinderea, nedumerirea, admirația. 2. Refl. A nu-și da seama, a se întreba. – Lat. mirari. Vezi definitia »

RĂSCRĂCĂRÁ, răscrácăr, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A(-și) desface, a(-și) îndepărta (în mod dizgrațios) unul de altul picioarele; a (se) crăcăna, a (se) crăci. [Var.: răscăcărá vb. I] – Răs- + crăcăna. Vezi definitia »

DEFLORÁ vb. tr. a face să-și piardă fetele virginitatea; a dezvirginiza. (< fr. déflorer) Vezi definitia »

proforá (-ále), s. f. – Pronunțare, dicțiune. Ngr. προφορά (Gáldi 238). Sec. XVIII, înv. – Der. profori, vb. (a pronunța), din ngr. προφέρω. Vezi definitia »

CONSIDERÁ, consíder, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) privi, a (se) socoti (ca...) ◊ Expr. (Tranz.) considerând că...= având în vedere că... ♦ Tranz. A cinsti, a stima. 2. Tranz. A analiza, a studia, a cerceta. – Din fr. considérer, lat. considerare. Vezi definitia »