ACUZATÍV s.n. Cazul în care stau complementul direct, complementul indirect precedat de prepoziție și complementele circumstanțiale. [Cf. lat. accusativus, fr. accusatif]. Vezi definitia »

ATRACTÍV, -Ă, atractivi, -e, adj. Atrăgător, captivant. – Fr. attractif (lat. lit. attractivus). Vezi definitia »

EXTROSPECTÍV, -Ă adj. referitor la extrospecție, bazat pe extrospecție. (< engl. extrospective) Vezi definitia »

ZLOBÍV, -Ă, zlobívi, -e, adj. (Var.) Zglobiu. (cf. zglobiu) Vezi definitia »

DEPRESÍV, -Ă, depresivi, -e, adj. 1. Care provoacă starea de depresiune neuropsihică sau scăderea tensiunii arteriale. 2. De depresiune (II). 3. (Despre persoane) Înclinat spre tristețe, descurajare. – Din fr. dépressif. Vezi definitia »