ABRAZÍV, -Ă, abrazivi, -e, adj., s. n. (Corp, material dur) care are proprietatea de a roade prin frecare. – Din fr. abrasif. Vezi definitia »

EVENTÍV, eventive, adj. (Gram.; în sintagma) Verb reflexiv eventiv (și substantivat, n.) = verb reflexiv care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că subiectul se transpune în altă stare decât aceea în care se găsea. – Din fr. éventif. Vezi definitia »

INFINITÍV s. n. mod nepersonal al verbului, care exprimă acțiunea în chip general. (< fr. infinitif, lat. infinitivus) Vezi definitia »

OPOZITÍV, -Ă adj. (Rar) Opozițional. [Cf. fr. oppositif]. Vezi definitia »

substantiv feminin (pl. fărini) – făină; regionalism din Transilvania. Vezi definitia »