GENITO-URINÁR, -Ă adj. Care este în legătură cu organele genitale și urinare; urogenital. [< fr. génito-urinaire]. Vezi definitia »

cocár (-ri), s. m. – Penis, membru viril. Țig. kokar (Graur 141; Juilland 163). Vezi definitia »

DOINÁR, doinari, s. m. (Pop.) Doinaș. – Doină + suf. -ar. Vezi definitia »

CHIHLIMBÁR (‹ tc.) s. n. Rășină fosilă provenită din unele specii de pin (Pinus succinifera), avînd culoare caracteristică galbenă ca mierea sau de ceară, fiind uneori brun-roșu sau verde-negru. Se topește la 300 ºC, arde cu flacără, se dizolvă în solvenți organici și se electrizează prin frecare. Prezintă incluziuni diverse (gazoase, pămîntoase, lichide), resturi de insecte sau de plante fosile bine conservate. Se găsește în nisipurile glauconitice oligocene din Galiția, iar în România, îndeosebi pe valea Sibiciului și se numește rumanit și moldavit. Este folosit pentru confecționarea obiectelor de podoabă. Sin.: succin, ambră galbenă. Vezi definitia »

INVOLUNTÁR, -Ă adj. (și adv.) fără voie, neintenționat. (< fr. involontaire, lat. involuntarius) Vezi definitia »