PEDOTRÍB s. m. (în Grecia antică) antrenor de gimnastică pentru copii. (< fr. pédotribe, gr. paidotribes) Vezi definitia »

-TRIB² elem. tribo-. Vezi definitia »

TRIB s.n. 1. Formă de organizare a societății primitive, constând dintr-o grupare de mai multe ginți sau de familii reunite între ele prin legături de înrudire, care trăiau pe un teritoriu propriu, aveau o limbă și credințe comune și erau supuse autorității unui șef (ales din mijlocul lor). 2. (La unele popoare din antichitate) Seminție, gintă, neam. ♦ Populația fiecărui district în Roma antică. 3. (Biol.) Subdiviziune a familiei, cuprinzând genuri înrudite. [< lat. tribus, cf. fr., it. tribu]. Vezi definitia »

CRIB s. n. construcție de lemn, de zidărie sau de metal, executată în albia unui râu, pentru protecția unui sorb. (< germ. Kribbe) Vezi definitia »

BAZIOTRÍB s. n. instrument obstetrical folosit în bazi-otripsie. (< fr. basiotribe) Vezi definitia »