VANITÁTE, vanități, s. f. Ambiție neîntemeiată; dorință de a face impresie; orgoliu, trufie, îngâmfare, înfumurare; (la pl.) deșertăciune, zădărnicie. – Din fr. vanite, lat. vanitas, -atis. Vezi definitia »

CILINDRICITÁTE, cilindricități, s. f. (Tehn.) Proprietate a unei porțiuni din trunchiul unui copac de a se apropia de forma cilindrică. – Din fr. cylindricité. Vezi definitia »

VIOITÁTE s. f. (Rar) Vioiciune. – Din vioi + suf. -(i)tate. Vezi definitia »

TE v. te deum. [DEX'98] Vezi definitia »

MÚNTE, munți, s. m. 1. Ridicătură a scoarței pământului mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă și depășind înălțimea de 800 de metri. ◊ Expr. Prin munți și văi = peste tot, pretutindeni, pe tot întinsul. ♦ Regiune, zonă muntoasă. 2. Fig. Grămadă, cantitate mare (și înaltă) din ceva; morman. ♦ Om foarte înalt (și solid). 3. (În sintagma) Munte de pietate = întreprindere capitalistă de credit specializată în acordarea de credite pe baza amanetării obiectelor de uz personal; casă de lombard. – Din lat. mons, -tem. Vezi definitia »