SUBLUNÁR, -Ă, sublunari, -e, adj. Care este situat între Pământ și orbita Lunii. – Din fr. sublunaire. Vezi definitia »

SOLITÁR, -Ă, solitari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se găsește singur; izolat, singuratic. ◊ Floare (sau frunză etc.) solitară = floare (sau frunză etc.) care crește singură pe tulpină. ♦ (Despre locuri) Pustiu, neumblat. ♦ (Despre ființe; adesea substantivat) Care trăiește sau căruia îi place să trăiască singur, izolat, departe de societate. 2. S. n. Piatră prețioasă (în special diamant de mare valoare) montată singură la o bijuterie (sau ieșind în evidență într-o montură dintr-un grup de pietre mai mici). – Din fr. solitaire, lat. solitarius. Vezi definitia »

muierár, muierári, s.m. (înv.) om afemeiat. Vezi definitia »

LOBÁR, -Ă, lobari, -e, adj. Care aparține lobului¹, privitor la lob¹. – Din fr. lobaire. Vezi definitia »

MOAR s.n. Țesătură de mătase cu reflexe lucioase, ondulate. [Pron. moar. / < fr. moire]. Vezi definitia »