Definita cuvantului pion
PIÓN s. m. 1. (șah) piesă de cea mai mică valoare. 2. particulă subatomică, care are proprietatea de a descărca energie asupra unui punct precis. 3. (fig.) element înaintaș al unei organizații, al unui plan de acțiune etc.; militant pentru o cauză. (< fr. pion)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu pion
amvón (amvoáne), s. n. – Construcție (ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește evanghelia. Mr. amvun. Ngr. ἄμβων, sau sl. amŭbonŭ. Vezi definitia »
MEGACOLÓN s.n. (Med.) Dilatare (congenitală) a colonului. [< fr. mégacôlon, cf. gr. megas – mare, kolon – intestin]. Vezi definitia »
CASETÓN s.n. 1. Mobilă italiană (florentină) din epoca Renașterii având mai multe sertare ornate cu sculptură măruntă. 2. Casetă mare (3). [< it. cassetone]. Vezi definitia »
BALCÓN s.n. 1. Platformă (cu balustradă) ieșită în afară, așezată pe una dintre fețele unei clădiri și comunicând cu interiorul. 2. Galerie circulară a unei săli de spectacole, situată de obicei deasupra parterului. [< fr. balcon, it. balcone]. Vezi definitia »
CANÓN s. n. 1. normă, regulă fundamentală. ◊ (arte) regulă fixă care stabilește proporția diferitelor părți ale corpului. 2. compoziție polifonică în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută fiecare aceeași melodie; imitație (2). 3. caracter de literă de 36 puncte tipografice. 4. ansamblul cărților considerate sfinte; parte a ceremonialului de liturghie. (< fr. canon, germ. Kanon) Vezi definitia »