VOCOÍD, -Ă adj., s.f. (Fon.) (Sunet) oral, central, rezonator, al cărui tip reprezentativ este vocala. [Pron. -co-id. / cf. engl. vocoidal]. Vezi definitia »

PROTOXÍD s. m. oxidul cel mai puțin oxigenat al unui element. ♦ ~ de azot = gaz incolor, folosit ca anestezic. (< fr. protoxyde) Vezi definitia »

RID s. n. 1. încrețitură, zbârcitură a pielii obrazului. 2. mică ondulație pe suprafața unui teren, a unui material plastic, pe zăpadă, nisipuri etc. (< fr. ride) Vezi definitia »

ASTEROÍD (‹ fr. {i}; {s} aster „stea” + eidos „aspect”) s. m. Fiecare dintre micile planete ale sistemului nostru solar, ale căror orbite se află, în general, între orbitele planetelor Marte și Jupiter. A. nu pot fi văzuți cu ochiul liber; majoritatea lor au diametrele de 1-1.000 km. Pînă în prezent au fost descoperiți c. 2.500 de a. (ex. Adonis, Apolo, Eros, Hermes, Hidalgo, Icar, Iunona, Pallas, Vesta ș.a.); primul a. descoperit a fost Ceres în 1801. Sin. planetoid. Vezi definitia »

STREPTOCOCÍD s. n. medicament împotriva streptococilor. (< fr. streptococcide) Vezi definitia »