EXCLUSIVÍSM s. n. 1. refuz categoric de a ține seama de părerile sau ideile altora. 2. caracterul, însușirea a ceea ce este exclusiv. (< fr. exclusivisme) Vezi definitia »

NAZÍSM s.n. Doctrină politică a fascismului german fundată de Hitler, profund antiumană, care, susținând superioritatea rasei ariene, al cărei reprezentant „pur” ar fi poporul german, încerca să justifice violența, rasismul, genocidul, războaiele de cotropire; național-socialism. V. fascism. [< fr. nazisme, germ. Nazismus]. Vezi definitia »

NEOIMPRESIONÍSM s. n. direcție modernistă în pictură care, recurgând la culorile complementare, aplică procedeul contrastului simultan în vederea obținerii unei forme distincte. (< fr. néo-impresionnisme) Vezi definitia »

CANTARIDÍSM s. n. intoxicație acută cu cantaridină. (< engl. cantharidism) Vezi definitia »

SOLANÍSM s. n. intoxicație cu solanină. (< fr. solanisme) Vezi definitia »