CÚPRU s. n. Element chimic, metal de culoare roșiatică, foarte maleabil, ductil și bun conducător de căldură și de electricitate, cu numeroase întrebuințări în industria tehnică, în fotogravură, galvanoplastie, la obținerea de aliaje etc.; aramă. – Din lat. cuprum. Vezi definitia »

CAPELMÁISTRU s. m. 1. prim interpret (violonist) al unei orchestre. 2. dirijor al unei orchestre mici, al unei fanfare. (< germ. Kapellmeister) Vezi definitia »

TELECLINOMÉTRU s. n. instrument cu care se măsoară deviația sondelor de la verticală, indicațiile fiind transmise electric la suprafață. (< fr. téléclinomètre) Vezi definitia »

COLONCÍFRU s.n. (Poligr.) Cifră care arată numărul de ordine al paginii unei cărți. [Var. coloncifră s.f. / < fr. colonne-chiffre, cf. germ. Kolumnenziffer]. Vezi definitia »

AMFITEÁTRU, amfiteatre, s. n. 1. (În arhitectura greco-romană) Edificiu destinat jocurilor publice, de formă circulară sau ovală, de obicei neacoperit, având la mijloc o arenă înconjurată de trepte (gradene) și tribune pentru public. ◊ Loc. adj. și adv. În amfiteatru = (în plan) înclinat, în trepte. 2. Sală de cursuri, de spectacole etc. cu locurile așezate în trepte sau pe un plan înclinat. 3. Configurație a unor terenuri muntoase sau deluroase în etaje circulare. – Din fr. amphithéâtre, lat. amphitheatrum. Vezi definitia »