concérn (-nuri), s. n. – Organizație complexă reunind întreprinderi economice. Engl. concern (sec. XIX). Vezi definitia »

INFÉRN s.n. (Liv.) 1. Iad. 2. Locaș subpământean unde cei vechi credeau că rămân sufletele morților. 3. Colecție de cărți licențioase, formând în bibliotecile mari o secție aparte unde accesul este limitat. 4. (Fig.) Loc de dezordine și de confuzie. [Pl. (rar) -nuri, -ne. / < lat. infernus, cf. it. inferno]. Vezi definitia »

corn s.n. (reg.) rachiu de secară; secărică. Vezi definitia »

HORN s. n. 1. relief cu aspect de piramidă triunghiulară în regiunile alpine, în urma intersectării pereților circurilor glaciare. 2. (alp.) spațiu îngust dintre doi pereți de stâncă paraleli și înalți. (< germ. Horn, fr. horn) Vezi definitia »

INTÉRN, -Ă, interni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se află înăuntrul unui obiect, al unei ființe, al unui spațiu etc., care este în interior. ◊ Organe interne = organe situate în cavitățile abdominală și toracică. Boli interne = bolile organelor din interiorul corpului. Motor cu ardere internă = motor care folosește energia unui combustibil ars în interiorul cilindrului. Unghiuri interne = fiecare dintre cele două perechi de unghiuri situate în interiorul a două drepte paralele tăiate de o secantă și aflate de aceeași parte a secantei. ◊ Loc. adj. De (sau pentru) uz intern = a) (despre medicamente) care se ia oral; b) (despre cărți, documente, acte etc.) care poate fi consultat numai în condiții speciale în interiorul unei instituții. 2. S. m. și f., adj. (Elev sau ucenic) care locuiește într-un internat sau la locul unde învață meseria. 3. S. m. și f. Student în medicină admis pe bază de concurs să facă practică la un spital. – Din fr. interne, lat. internus. Vezi definitia »