CIVILIZÁȚIE, civilizații, s. f. Nivel de dezvoltare materială și spirituală a societății într-o epocă dată, a unui popor, a unui stat etc., cultură (materială sau spirituală); p. ext. nivel înalt de dezvoltare a unei societăți. – Din fr. civilisation. Vezi definitia »

PARALEXÍE s.f. Tulburare a vorbirii constând în citirea deformată a cuvintelor. [Gen. -iei. / < fr. paralexie, cf. gr. para – lângă, lexis – dicțiune]. Vezi definitia »

ANESTEZÍE s. f. 1. suprimare temporară a sensibilității corpului cu ajutorul unor agenți fizici sau chimici. 2. lipsă a sensibilității în unele boli nervoase. (< fr. anesthésie, gr. anaisthesia) Vezi definitia »

HEPATOPATÍE s.f. Nume generic al bolilor ficatului. [Gen. -iei. / < fr. hépatopathie, cf. gr. hepar – ficat, pathos – boală]. Vezi definitia »

ELECTROCHIMÍE s.f. Parte a chimiei care se ocupă cu studiul reacțiilor chimice cauzate de influența electricității. [Gen. -iei. / cf. fr. électrochimie]. Vezi definitia »